o zi grea…

Astazi am inceput saptamana cu o lectie data de fiica mea inca de la prima ora. Ne-am trezit greu ca de obicei, intreband : ”a venit deja tati?”; i-am raspuns ca inca nu a venit dar ca o sa ajunga cat de repede poate inapoi, ca a plecat sa discute cu Mos Craciun sa se asigure ca Mosu’ a gasit rochia lui Belle pe care am cerut-o de Craciun; am vrut 2 minute de desene, si asa cum a promis, dupa aproximativ 2 minute Kara a spus: gata mami au trecut 2 minute, nu ma mai uit la desene. Pot sa ma dau cu ruj??? Bineinteles ca nu am reusit pana acum sa o fac sa inteleaga ca e prea mica pt asta si de fapt nici eu nu sunt convinsa ca e prea mica . Adica ce ar putea fi atat de nociv intr-un strugurel, astfel incat sa-i spun ca nu are voie sa-l foloseasca decat cand va face 18 ani ???!! Ma rog, am lasat-o sa se dea cu rujul care acum a devenit ”al ei”, dupa care am inceput negocierea cu hainele. Mami, da’ tu ai rochie vreau si eu rochie! Nu, mami, ca nu e rochie, eu am o bluza mai lunga. Vreau si eu o bluza mai lunga, rozzz!! Nu mami, astazi luam pantalonasi ca e frig. Daca accepti sa iti pui acum pantaloni, diseara poti sa te imbraci cu rochita lui Alba-ca-zapada. Negociere reusita, mare noroc cu rochia lui Alba-ca-zapada de care este efectiv indragostita si pe care o purtam non-stop, iar ieri nu a putut-o purta pt ca era la spalat, asa ca azi-dimineata ii era deja dor de ea. Incerc sa o cobor din dormitor in living ca sa ne incaltam, alta provocare…mami vreau ”pingui”. Iubita’, este prea dimineata sa mancam ”pingui”, si in plus este foarte tarziu, suntem deja in intarziere. Vreau pingui, vreau pingui, doar putin, putin, imi arata cu degetelele ei micute o jumatate de centimetru , cam atat de putin kinder pingui. Cedez si ii spun ca are voie doar o bucatica mica pt ca este inainte de micul dejun si o sa o doara stomacelul. Ca de fiecare data intelege si accepta targul dupa ce ii explic faza cu durerea de burtica, ia bucatica de kinder pingui, gusta putin si zice incruntata si acuzatoare: Mai mami, asta e tare, e uscata!!!! Sunt la capatul rabdarii in momentul respectiv si ridic tonul spunandu-i: mami, e bucatica ramasa de la tine aseara, nu s-a intarit, a stat la frigider si ciocolata e rece, de aceea e tare. Ai de ales, o mananci sau o aruncam la gunoi, oricum ar fi, e tarziu si trebuie sa ajung la servici si tu la gradi!!!

Mirata, ridica ochii de la ciocolata la mine ( extrem de calma si senina ) si ma intreaba: mami, de ce tzipi??? Ma sperii daca tzipi.

Am ramas cu gura cascata cateva secunde, dupa care mi-am adunat falca de pe jos si i-am cerut scuze spunandu-i ca am gresit si ca nu trebuia sa ridic tonul, pt ca nu sunt suparata iar ea nu a gresit, doar ca sunt in intarziere si am reactionat prost. raspunsul i-a adus un zambet frumos pe fata ei proaspat trezita din somn, a pus prajiturica pe dulap si m-a luat de mana cuminte indreptandu-ma spre usa.

Cine o cunoaste pe kara stie ca ceea ce am povestit mai sus nu e cu nimic inflorit, kara este absolut incantatoare si vorbeste aproape ca un adult, deja intelegand atat de multe lucruri si dandu-ne si mie si lui Marius niste adevarate lectii, incat suntem uneori complesiti de incantare.