mother-daughter talk…
octombrie 6, 2011Kara: Mami, spune-i printului meu sa vina sa-mi citeasca o poveste.
Eu: Da’ cine e printul tau mami?
Kara: Tati e printul meu.
Eu: Mami, tati e printul meu, tu iti vei gasi printul tau cand va veni momentul…
Urlete, plansete, etc…hush hush baby, e ok, il impartim pe printul de tati pana iti vei gasi si tu un print al tau…ufff a trecut supararea.
A doua zi Kara: Mami, tati e printul tau, Daian e printul meu, sha shtii…
Doamne, niciodata nu esti pregatit sa auzi asta prima oara la copilul tau. Chiar daca stii ca e o joaca, ca nu intelege situatia si ceea ce spune pe de-antregul, te gandesti cu teama cum va fi prima oara cand iti va spune ca vrea sa doarma la o prietena, ca vrea sa stea seara tarziu in oras, sa iti prezinte primul prieten, sa iasa la un film sau la ce o mai fi cool peste …hm era sa scriu 10 ani si nu cred ca sunt prea departe de adevar…va fi printre cele mai grele momente cel in care va pleca de acasa fie la studii fie la casa ei…si acum incep sa o iau razna cu imaginatia:)))) dar in momentele astea iti dai seama cat de important este pentru copilul tau, sa reactionezi calm, normal, sa incerci sa il intelegi si sa il sustii, indiferent de ceea ce spune sau face inca de pe acum caci altfel il vezi cum se inchide si nu mai comunica deloc cu tine…Ma bucur atat de mult cand vad la Kara cum se deschide in momentul in care am reactionat asa cum avea nevoie…e ca o floare care se deschide si zambeste, e greu de descris in cuvinte senzatia…insa te inaripeaza!
