Wish list…

Imi doresc de mult timp sa traiesc intr-un loc in care sa vad in jurul meu oameni impliniti si fericiti cu ceea ce au. Incerc sa-mi imaginez cum ar arata un astfel de loc, in care toata lumea este fericita cu cea are si cu ce face in acel moment. In schimb, ceea ce am realizat de curand este ca atunci cand raspunzi la banala intrebare “ce faci?” cu replica: “minunat, sunt foarte bine”, oamenii se blocheaza, sau nu te cred, sau se crispeaza si le e cumva ciuda ca spui asa ceva. Cum, in vremurile de azi sa poti sa spui ca o duci minunat? Chiar sa nu gasesti nimic de care sa te plangi?

De cand s-a nascut Kara ma trezesc aproape in fiecare dimineata cu dorinta de a-i vedea fetzisoara si a-i auzi glasul. Iar dupa amiaza, de multe ori ma gandesc ca abia astept sa o vad si sa o intreb cum a fost ziua ei, si sa ma las surprinsa de raspunsurile ei naucitoare. Sunt lucruri simple si marunte dar care mie imi insenineaza ziua si imi dau energie sa vad lucrurile pozitive si sa ma bucur de ele.  Au fost zile in care am primit niste suturi in fund considerabile, si energia pozitiva era foarte aproape de zero. Primul gand care mi-a venit in minte a fost ca ma voi duce acasa, la familia mea si ca mi se rupe de tot ce s-a intamplat in ziua aia. Si asa a si fost. Ar fi o lume minunata daca toti ne-am stradui sa facem asta, insa din pacate e mult mai usor sa ne plangem si sa asteptam compatimiri.

I’ll keep on doing though!